pe-alocuri dărâmat
De vântul prea puternicîn zid și porți bătând,
Un simplu om ce simtecă sufletu-i mirat
De ritmul care bateîn trupul lui flămând.
Destinul și-ntâmplarea
le port, mi se cuvin,
Le am și le pot ducealtfel degeaba lupt,
Un șir întreg de fapte,mi-asum, îmi aparțin,
Așa cum simt și pragulce-l am, înalt, abrupt.
Trecut-au ani... cu timpul
în care-am rătăcit,
Am înțeles că-i vremeasă merg cât e de mers,
Acestei vieţi în care,cândva, am fost sortit,
Nu-i pot schimba firescul,în sens extrem, invers,
Nu-i pot fixa repere,și nici să mai evit,
Un drum ce mi se știedin fiecare vers.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu