În întâiu-mi gând de zi cu zi,
Și-mi devii motiv de regăsire,
Și mă simt grăbit a mă trezi.
Tot mai mult, în vis, în plină noapte
Caut drum mai scurt, să te găsesc,
Renegând păcatul unor șoapte,
Când ți-am spus, altfel, că te iubesc.
Zilelor mă plâng de neodihnă,
De vacarmul traiului grăbit,
Dor îmi e de nopțile de tihnă
Când simțirii Rai mi-ai dăruit.
Te-ai lăsat să-mi fii un gând al vieții,
Te-ai lăsat să-mi fii un vis frumos,
M-ai dorit, la ceasul dimineții,
Dar, mi-ai fost, cu zâmbet luminos.
Și tot spun că multe nu-s știute,
Clipelor în care doar aștept
Faptele ce ni se vor văzute
Ca și pași de drum continuu, drept.
Într-o lume veșnic schimbătoare
Unde totu-i fără de reper,
Te-ai ivit ca steaua căzătoare,
Doar că tu-ți aveai căderea-n cer.
Noaptea mea-n nesomn o văd cum trece,
Nu găsesc motive de-a dormi,
Toamna s-ar dori a fi mai rece,
Lângă tine cald, eu știu, va fi.
Te-ai lăsat să-mi fii un gând al vieții,
Te-ai lăsat să-mi fii un vis frumos,
Și vei vrea, la ceasul dimineții,
Dar, să-mi fii, și zâmbet luminos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu