Nu sunt cel ce-i pasă cum arată,
N-am prieten nici un fotograf,
Poze n-am să dau autograf,
Nici nu știu de am avut vreodată...
Dar mă văd cu fața suferindă
În oglinda ce m-arată tot,
Și întreb atunci, așa cum pot:
Crezi că-ți e mai bine în oglindă?
Riduri ai pe fața-mbătrânită,
Ochii abia văd, sunt tot mai mici,
După cum ți-e părul, ești arici,
Și privirea-ți e încremenită...
Ți-ai lăsat orgoliul să te-ndrume,
Să lovești cu inima în zid,
Ești atât de slab, ești chiar livid,
Vrei să spui că doar te ții de glume?
Vezi scenarii clare... Ce poți face?
Poți fi tu al vorbelor erou?
Cei ce-și au cravata drept garou
Nu te vor lăsa nicicând în pace.
Ieși de-acolo, sticla te îngheață,
Visele-ți vor fi, altfel, coșmar,
Iar prea multa zbatere-n zadar
Te va-ndepărta de tot de viață...
Mă privesc... și fața-mi suferindă
Mă obligă la tăceri și-n gând,
Dar mi-aud un geamăt lung strigând:
Ce faci, mă, acolo, în oglinda?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu