Te ascult și-n vorba ta fugară,
Văd întregul vieții orizont,
Văd că ziua vieții-ți e un front
Și-ți e grea a luptelor povară.
Viața ta îmi pare o oglindă...
Te zăresc pierdută-n căutări,
Dar și-ntr-o mulțime de-ntrebări
Ce-s un rug pândind să se aprindă.
Chiar când simt că ții idei ascunse
Nu-ți mai cer și eu un alt răspuns,
Mi te-arăți și-mi este de ajuns...
Nu-ți mai ai secrete nepătrunse.
Viața mea la fel... e-o căutare,
Către un concentric absolut,
Care știu că vine din trecut
Spre o altă viață, viitoare.
Timpul, mai mereu, se-mpotrivește,
Mai mereu mă face să aștept,
Îmi aruncă-n față un concept,
Și trece, și deloc nu se oprește.
Toate trec, și e firesc să treacă,
N-avem timp când pasul ni-l grăbim,
Doar așa a fost să regăsim
A iubirii, protectivă, teacă.
Căutăm un drum, un gând, o faptă,
Căutăm firesc ori nefiresc,
Mulți, în jurul nostru-mbătrânesc,
Noi mai vrem urca încă o treaptă.
Tot privind spre viață-ți dau de veste,
Că mă simt, deodată, obosit,
Te-am găsit și, iată, m-ai găsit,
Și intrați suntem deja-n poveste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu