Tentința de rodire

Îmbracă-te în roșu

și fii frumoasa doamnă

Ce timpului dă semne

că trece în zadar,

Că trecerea prin vară

nu duce doar în toamnă,

Ci știe a mai pune

o vreme-n calendar!

Găsind răspunsuri multe,

evită întrebarea,

Ce are, prin întoarceri,

doar rol filozofal,

Făcută-i doar să-ți spună

că-n lume, disperarea,

Azi nu-i o raritate,

e parte din normal.

Te lasă, printre gânduri,

extremelor dorințe,

Mizând pe adevărul

înaltelor simțiri,

Că între obiceiuri

și noile tendințe

Stă rostul înzidirii

în fapte și trăiri.

Nu-ți da motiv opririi,

nu-ți fie noaptea frică,

Te știi a-i fi lumină,

te lasă doar a-i fi,

Privirea de-mi coboară

tu grabnic mi-o ridică,

Sau fie-mi tu privire

atât cât voi trăi.

Îmbracă-te în roșu,

îți spun cât mai e vreme

De vorbe fără fapte,

de timp nefolosit,

Venit îți este timpul

de treceri din extreme,

Și timpul de rodire

se-apropie grăbit.