Visare din îndoială

Gândurile îndoielii

vin când nu vreau să le-aştept,

Chiar din simpla căutare

a banalului concept,

Amintiri ce par uitate

mă cuprind ca într-un ştreang,

Sau m-ajung, lovesc prin spate,

prin efect de bumerang.

Chiar îmbrăţişarea morții

şi privirea lui Typhon

Mi se-arată cu detalii,

nu mai stă în simplul zvon,

Tot încerc, cu multă trudă,

decăderea s-o previn,

Însă n-am nici o putere,

strigătul mi-e lung suspin.

Ajung toate fără formă,

în decorul sideral,

Nici timpul n-are măsură

e deja concept banal,

Orice fel de întrebare

îşi dă-n sine un răspuns,

Ce încearcă să se ştie

ori absurd, ori de ajuns.

Greu, pierdut, cumva cu vină,

caut ochii să-i deschid,

Regăsind alte detalii,

care nu mai coincid,

Curios, totuşi cu teamă,

ies, încet, încet din vis,

Mă târăsc să ies din iadul

care mi se-arăta promis.

Regăsesc, privind, lumina,

ca pe-o bornă de hotar,

Răscolită de furtuna

unui timp imaginar,

Evadarea din fantasme

greu îşi face gânduri noi,

Amintindu-și de de prea multul

întuneric şi noroi...