Doină de vreme nouă

Lui Eminescu, omagiu

"De la Nistru pân' la Tissa

Tot Românul plânsu-mi-s'a,"

Că e vremea iarăşi rece
Dar ce-i val, "ca valul trece".
E zăpadă şi e ger,
Şi-şi caută drum spre Cer,

"Că nu mai poate strabate

De-atâta străinatate."

"Din Hotin şi pân' la Mare

Vin Muscalii de-a calare,"

Şi cu ei, alţii, mari hoţi
Ce ne vor săraci pe toţi.

"De la Mare la Hotin

Mereu calea ne-o aţin;"

Cei veniţi de peste tot
Cei ce sufletul ni-l scot.

"Din Boian la Vatra-Dornii

Au umplut omida cornii,"

Ca să ia tot ce-au putut,
Şi au luat tot ce au vrut...

Şi au luat cu frenezie,
Tot ce ne era mândrie

"Şi străinul te tot paşte

De nu te mai poţi cunoaşte."

"Sus la munte, jos pe vale

Şi-au făcut duşmanii cale,"

Puşi mereu pe pricopsit
Chiar şi drumuri ne-au oprit.

"Din Sătmar pân' în Săcele

Numai vaduri ca acele."

Şi ne-au pus pe toţi la plată,
Mult mai rău ca altădată.

"Vai de biet Român saracul!

Îndărăt tot dă ca racul,"

Toată vrerea-i în cuvinte,
Chiar şi în credinţă minte.

"Nici îi merge, nici se 'ndeamnă,

Nici îi este toamna, toamnă,"

Şi nici noaptea nu-i e noapte,
Chiar şi plânsu-i e în şoapte,

"Nici e vară vara lui,

Şi-i străin în ţara lui."

Chiar şi iarna-i e altfel,
Şi-o croieşte pe model.

"De la Turnu 'n Dorohoi

Curg duşmanii în puhoi"

Curg ca stolul de lăcuste
Din ce-a mai rămas să guste,

"Şi s'aşează pe la noi;

Toate cântecele pier, "

Piere tot ce-i românesc
Piere tot ce-i strămoşesc.

"Sboară paserile toate

De neagra străinatate;"

Că nu sunt cele ce-şi schimbă
Cântul vechi în altă limbă.

"Numai umbra spinului

La ușa creştinului."

De parcă e blestemat,
Şi de Dumnezeu uitat.

"Îşi desbracă ţara sînul,

Codrul - frate cu Românul -"

După sute, zeci de ani,
E făcut pungă de bani,

"De secure se tot pleacă

Şi isvoarele îi seacă -"

Şi-a ajuns, fără să-i placă

"Sărac în ţară săracă!"

"Cine-au îndrăgit străinii,

Mânca-i-ar inima câinii,"

Facă-l-ar numai bucăţi
Scos afară din cetăţi,

"Mânca-i-ar casa pustia,

Şi neamul nemernicia!"

Orice urmă să îşi piardă
Focul veşnic să îi ardă.

"Ştefane Maria Ta,

Tu la Putna nu mai sta,"

Că e ţara pustiită
De netoţi iar împărţită,

"Las' Archimandritului

Toată grija schitului,

Lasă grija Sfinţilor

În seama parinţilor,"

Şi aleargă-n lung şi-n lat,
Dă veste că-i de luptat,
Dă veste că am rămas
Neam bolnav şi de pripas.

"Clopotele să le tragă

Ziua 'ntreagă, noaptea 'ntreagă,"

Să se-audă-n lumea mare
Că vrem vechile hotare,

"Doar s'a 'ndura Dumnezeu,

Ca să 'ţi mântui neamul tău!"

Şi să-l scapi de grea robie
Acceptată din prostie.

"Tu te 'nalţă din mormânt,

Să te-aud din corn sunând"

De la Dunăre la Prut
Să fim azi ce tu ai vrut,

"Şi Moldova adunând",

Să fim toţi români de rând.

"De-i suna din corn odată,

Ai s'aduni Moldova toată,"

Cea de-aici şi cea pierdută
Într-o vreme de derută,

"De-i suna de două ori,

Îţi vin codri 'n ajutor, "

Şi va fi atunci să vină
Mult furata Bucovină,

"De-i suna a treia oară

Toţi duşmanii or să piară".

Din Dobrogea, din Ardeal,
Din câmpie, munte, deal

"Din hotară în hotară -"

Din întreaga noastră ţară

"Îndrăgi-i-ar ciorile

Şi spânzuratorile..."

Îndrăgi-i-ar nebunia
Şi pustiul, şi stihia!